Tradiții și superstiții în ziua de Ignat. Ritualul sacrificării porcului de Crăciun

În ziua de 20 decembrie, în calendarul creștin-ortodox, se prăznuiește Sfântul Mucenic Ignatie Teoforu, urmaş al apostolilor, patriarh al Bisericii Antiohiei şi ucenic al Sfântului Evanghelist Ioan.

În tradiția populară, această zi este cunoscută și sub denumirea de „Ignatul porcilor”, ziua în care se sacrifică porcul de Crăciun.

Fiind o zi de mare importanță, în jurul ei s-au format multe tradiții, obiceiuri și superstiții, evenimentele din data de 20 decembrie desfășurându-se aproape ca un ritual.

Deși sărbătoarea amintește de practicile păgâne ale sacrificiilor oficiate de Saturnaliile din vremea romanilor, în timp, aceasta s-a transformat într-o tradiție creștină, aceea de început al iernii, trecerea de la viața la moarte, legată și de Solstițiul de iarnă din data de 21 decembrie 2021.

Tradițiile populare din ziua de Ignat

În primul rând, în ziua de Ignat sacrificarea porcului trebuie făcută după tradițiile străvechi care aveau menirea să asigure buna desfășurare a lucrurilor. Astfel, porcul nu se tăia nici înainte de răsăritul soarelui, nici după apus.

Razele soarelui aveau rolul de a îndepărta duhurile rele, alături de tămâierea și stropirea cu agheazmă peste locul unde urmează să fie tăiat porcul.

Pregătirile practice sunt foarte importante pentru ca operațiunea să decurgă într-un mod organizat. Așadar, cuțitele se ascut de dinainte, recipientele în care urmează să fie transportată carnea trebuie dezinfectate, paiele și butelia pregătite.

Mulți dintre copiii din zona rurală participă la un obicei numit călăritul porcului. După ce animalul a fost sacrificat și pârlit, se acoperă cu o pătură, iar copii se urcă pe el pentru a-l călări, ca oamenii să se veselească, iar porcul să fie mâncat cu bucurie.

Bărbatul care sacrifică porcul trebuie să fie un om curat, atât trupește, cât și sufletește care trebuie să se spovedească înainte. De asemenea, oamenilor miloși le este interzisă participarea la eveniment, pentru că animalul nu va muri din pricina milei lor.

După sacrificare, se spune incantația: ”Carnea ta să fie/ Carne aurie”. După ce se pârlește, bărbatul care a sacrificat porcul îi crestează porcului o cruce pe frunte, spunând ”Doamne ajută să-l mâncăm sănătoşi”.

În perioada sacrificării, tradiția populară spune că bărbații se pot încălzi cu vin sau țuică fiartă. De asemenea, se mănâncă șorici direct de pe porc, fiind în stadiul cel mai proaspăt și cel mai fraged.

Obiceiul Pomana Porcului, cel mai iubit de familie

În timp ce fiecare bucată din porc se tranșează și se separă pentru diferitele preparate, persoana care se ocupă de gătit în casă păstrează câteva bucăți de carne pe care le va găti pentru pomana porcului, alături de mămăligă.

În timpurile străvechi, masa de pomana porcului se împărțea cu oamenii săraci din sat și o bucată de carne se ducea preotului.

Strămoșii noștri ne-au învățat că dintr-un porc nu se aruncă mai nimic. Urechile și coada sunt păstrate pentru piftie, mațele pentru caltaboș, picioarele pentru oase afumate, iar organele pentru tobă.

Superstiții de Ignat

Sărbătoarea de Ignat păstrează încă amintirile vechilor superstiții românești. Această zi este dedicată complet sacrificării și tranșării porcului, fiind interzise alte activități casnice. Nu se spală rufe, nu se coase și nu se calcă.

Se spune că, în această seară, duhurile rele și vrăjitoarele își fac apariția în gospodărie. Pentru a fi ținuți la distanță, oamenii puneau sare și mei în jurul caselor și grajdurilor.

De asemenea, în ajunul Ignatului se fierbe grâu care se mănâncă de către toți membri familiei, iar, în ziua de Ignat, gospodinele fac turtițe de grâu numite “Cârpele Domnului”.

Multe părți ale porcului s-au folosit din moși strămoși ca remedii naturale. Una dintre aceste practici are legătură cu tăierea unui porc de culoare neagră. Gospodarii păstrau o porție de untură și o sfințeau la biserică, în ziua de Bobotează.

După ce era sfințită, untura se folosea pentru oamenii care aveau dureri musculare, dar și pentru a trata alte animale. Superstiția populară spune că untura sfințită de porc negru se poate folosi pentru a alunga spiritele rele.

Și alte părți ale porcului erau folosite ca leacuri băbești. Spre exemplu, ficatul se porc se folosea contra anemiei, iar părul de porc putea ajuta în cazul deochiului.

Sângele de porc, amestecat cu mei, se folosea atunci când cei mici se speriau sau sufereau de guturai.

Starea vremii era un alt subiect de discuție, în funcție de anumite aspecte ale porcului. Spre exemplu, o splină groasă la capăt sugera o iarnă lungă și grea, cu multă zăpadă, însă un an productiv.

Pentru noroc și prosperitatea, în casă se aducea, mai înainte de toate, capul porcului, cu râtul în față. Pe frunțile copiilor se făceau cruci cu sânge de porc pentru a fi sănătoși și puternici.

Personajul popular Inătoarea

O superstiție străveche este legată de Inătoarea, un personaj popular responsabil pentru toate ghinioanele zilei de Ignat. Inătoarea ar fi fost o femeie bătrână și urâtă care „mânca lumea”, sau care făcea rău, ispitind la păcat.

Despre acest personaj se vorbește în zona Moldovei și Banatului, fiind femeia vicleană care păcălea gospodinele să coasă sau să spele în ziua de Ignat și apoi le pedepsea sau le mânca.

Femeile ispitite, pentru a nu fi mâncare de Inătoare, ieșeau la miezul nopții în curte și imitau sunetul cocoșului de trei ori pentru a o îndepărta, apoi intrau în casă și stingeau focul, deoarece Inătoare putea intra pe horn.